1. Răspundeţi prin „adevărat” sau „fals” (A/F) în dreptul fiecăreia
din următoarele afirmaţii după cum consideraţi că este corectă sau incorectă.
A fi tolerant înseamnă:
a) …a fi răbdător, indulgent cu cei din jur,
bun la suflet;
b) …a trata cu îngăduinţă, cu înţelegere o
persoană, o situaţie;
c) …a nu fi
înţelegător şi a nu fi prea sever cu cei din jur, a nu suporta neplăcerile
făcute de alţii cu calm;
d) …a fi o persoană
care poate ierta, poate înţelege;
e) …a fi respectuos,
a fi afectuos faţă de o persoană;
f) …a accepta
oamenii aşa cum sunt ei şi a înţelege probleme lor, adică a fi răbdător;
g) …a avea dreptate
şi a înţelege;
h) …a fi calm,
înţelegător, îngăduitor, răbdător, a te respecta numai pe tine.
2. Identificaţi şi indicaţi prin „T”
sau „I” care din următoarele situaţii le consideraţi a fi situaţii de toleranţă
respectiv de intoleranţă:
a) Papa Ioan Paul al II-lea a încercat să unească oamenii
de diferite religii. El a făcut un pas mare pentru crearea armoniei între
popoare.
b) La ora de matematică doi elevi se jucau, făcând zgomot.
Profesoara m-a învinuit pe mine, chemându-i şi pe părinţi la şcoală,
tratându-mă cu indiferenţă şi neîncredere.
c) Călătoream cu bunica într-un tren rapid. La un moment
dat a intrat o bătrână. Ea oftă, spunând: „le pasă, decât de sine. Oare când
vor învăţa tinerii să fie amabili?” Auzind acestea, nişte băieţi au început să
râdă în hohote, zâmbindu-i bătrânei că ea şi-a trăit viaţa şi n-are ce se
plimba pe drumuri, că ei au achitat biletul şi n-au de gând să-i cedeze locul.
O fată însă i-a oferit locul, iar băieţii i-au spus cu dispreţ: „Prea mult
respect nu duce la nimic bun”.
d) Părinţii sunt tot timpul înţelegători cu noi. Ei pleacă
în fiecare sâmbătă la bunici, iar eu, de cele mai multe ori, nu merg. Şi
bunicii, şi părinţii nu sunt mulţumiţi de acest lucru. Totuşi, au răbdare cu
mine şi nu mă ceartă, dar îmi explică, că nu este bine ce fac.
e) Urcând în microbuz, am constatat că aveam în buzunar
doar 70 de bani. Şoferul însă mi-a permis să călătoresc. M-am gândit că am
noroc.
f) Într-o zi, după lecţii, am urcat în microbuz. Nu peste
mult timp a intrat o bătrânică care vroia să se aşeze. Eu nu i-am oferit locul,
deoarece mă dureau picioarele după meciul de fotbal. Ştiu că nu am procedat
corect. Mi-e ruşine.
g) Pe terenul de fotbal al şcolii se jucau elevi din
clasele a V-a, a VI-a şi elevi dintr-a IX-a şi a X-a. Cei mari îi alungau pe
cei mici, le-au luat mingea, i-au insultat, iar ei nu puteau să le reproşeze
nimic. Fiind neputincioşi, cei mici au cedat, plecând foarte întristaţi.
h) De multe ori se întâmplă să nu am bani şi bucătarul îmi
oferă mâncare pe datorie. Mă bucur că are încredere în mine.
i) Un ţigan vroia să meargă la parastasul unui român dar
acesta l-a alungat imediat. Supărat, ţiganul a început, mergând pe stradă, să
comenteze de unul singur spunând: „Lasă, lasă, că de n-a muri el, tata, şi
atunci o să fac o pomană mare şi am să zic aşa: ia ţigane, ia ţigane, ia colac
şi lumânare, şi de-oi prinde vreun român, am sa-i trag un şut în fund şi-am
să-l dau pe poartă-n drum!”.
Campania europenă
,,Fare Football People Action Weeks 2013
”
against racism and discrimination
,,Săptămâna de acţiune împotriva rasismului
şi discriminării”
15 - 29 octombrie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu