luni, 11 februarie 2013

Toleranta. Unde a disparut oare prietenia?


Toleranta

 BALAN DENISA
CLS. A VIII-A C
PROFESOR INDRUMATOR: DOBRE V.
SCOALA GIMNAZIALA“M.EMINESCU”, BRAILA
 

Toleranta este respectul, acceptarea si aprecierea bogatiei si diversitatii culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie si manierelor de exprimare a calitatii noastre de fiinte umane. Ea este incurajata prin cunoasterea, deschiderea spiritului, comunicatie si libertatea gandirii, constiintei si credintei. Toleranta este armonia in diferente.
   Tolerarea ideilor diferite de ale mele este o formă de slăbiciune. Pentru că mă iubesc atât de mult, doresc ca toţi să gândească asemenea mie, dar pentru că nu pot să fac nimic în direcţia alinierii gândirii celorlalţi la ideile mele, atunci tolerez. Deci, toleranţa este o atitudine născută dintr-un sentiment de neputinţă. Toleranţa nu este o virtute, ci este mascarea unui faliment personal. În acest context, este vorba de o competiţie de idei, de concepţii, de ideologii, de mentalităţi. Doresc să influenţez, să îmi pun amprenta pe gândirea celorlalţi, iar acest lucru implică intoleranţa faţă de alte concepţii.  Nu este vorba de o confruntare de persoane, ci de o confruntare de idei. Problema celor mai mulţi este că nu pot să facă o disociere între concepţie şi persoana care o susţine. Gândirea că individul este ideea, este falsă. E adevărat că ceea ce gândesc mă reprezintă, dar, dacă nu îţi convine, nu trebuie să arunci cu pietre în mine sau să îmi pui un căluş în gură, ci să mă convingi că ideea mea merită abandonată în favoarea ideii tale. Voi renunţa bucuros la „binele” meu pentru „binele” tău, dar niciodată nu-mi voi părăsi „binele” meu numai pentru că ţie ţi se pare amar, şi nu eşti capabil să îmi oferi ceva mai bun în schimb.Ne iubim foarte mult ideile. Orice idee care poartă amprenta noastră este însoţită de un fond afectiv foarte puternic. Oamenii nu îşi dau viaţa pentru o cauză, cât pentru ideile lor. Noi suntem identificaţi cu ideile noastre şi ne place să fie remarcate de cineva, în aşa fel încât să ni se pună în valoare ideile, gândirea.”
 

Citate despre toleranţă:

v  Toleranţa este fiica îndoielii.
v  Nu fi îngăduitor cu cel căruia i se arată îngăduinţă, decât dacă se căieşte.
v  Toleranţa înseamnă a da fiecărui om fiecare drept pe care ţi-l arogi.
v  Cărţile m-au învăţat toleranţa.
v  Secretul înţelegerii în lume este toleranţa.
Unde a disparut oare prietenia?
 
Conform DEX-ului “prieten”=persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comume, in timp ce “prietenia” este un sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane.Un concept atat de simplu ca prietenia a fost complicat de adulti, care au pus inainte de toate interesul lor personal in scopul de a primi atentia, timpul, ajutorul fizic, psihic si chiar material al celorlalti . Am uitat de perioada copilariei cand ne imprieteneam usor si ne simteam minunat cand eram primiti cu bratele deschise intr-un grup deja format, cand descopeream calitati si deprinderi comune, cand pur si simplu ne placea si cautam compania micilor prieteni. Aceea era prietenia neconditionata, cand instinctiv mangaiam un coleg care a cazut, stergeam lacrimile unuia care plangea sau imbratisam un copil trist. Acei prieteni alaturi de care am invatat sa devenim mai buni, mai sociabili, mai generosi, mai toleranti, mai veseli, alaturi de care am capatat deprindei noi, am trait experiente nebanuite si sentimente dintre cele mai variate.
       Am primit tot ajutorul de care am avut nevoie, fara sa cerem nimanui nimic, fara a pretinde numanui prietenia de tip ”sacrificiu” sau alte dovezi ale prieteniei adevarate.Am crescut si am ramas cu aceeasi nevoie de a apartine unui grup, de a fi integrati in societate, de a fi populari, acceptati, admirati si apreciati. Am uitat, insa, sa ne oferim prietenia, am uitat sa fim buni si toleranti, am uitat cam tot ce am invatat in copilarie. Am uitat ca prietenia inseamna mai intai sa oferi si abia apoi sa primesti. Am invatat, in schimb, sa cerem.
     Lista cu cerintele calitatilor unui prieten nu este enorma ci infinita: Prietenul trebuie sa ne fie alaturi la bine si la greu, sa ne accepte asa cum suntem fara sa incerce sa ne schimbe, sa ne menajeze si sa nu ne critice, sa nu ne faca sa suferim, sa ne ajute cand ne este greu, sa se bucure pentru fericirea noastra, sa ne tina mereu in lisa prioritatilor lui, sa ne inteleaga fara sa ne judece si ne sprijine fara sa puna intrebari, sa ne ofere iubirea lui neconditonata fara sa ceara nimic in schimb. Prietenul este mereu “acolo”, mereu disponibil, mereu darnic, mereu binedispus si plin de viata, mereu cu umerii pregatiti pentru problemele noastre, mereu gata sa uite de sine pentru a ne fi de ajutor noua. Si toate astea ….”pe viata”.
     Nu este, totusi, o misiune prea grea pentru un singur om? Nu cerem prea mult de la o fiinta umana asemeni noua? Ne-am invatat sa conditionam prietenia dar suntem pregatiti si dispusi sa oferim macar acelasi lucru in schimb?
     Toti ne dorim sa fim ascultati dar cati dintre noi stim sa ascultam? Toti asteptam ajutorul, dar cati dintre noi suntem dispusi sa ajutam? Exista reciprocitate intr-o relatie de prietenie? Stim si ne straduim sa construim aceasta relatie, ne implicam si facem eforturi sa facem relatia sa mearga sau asteptam efectiv sa apara “un prieten” in viata noastra? Unul de la care sa avem doar asteptari fara sa ne simtim datori sa-i intoarcem “prietenia”.
     Si ce inseamna pana la urma prietenia? Unii dintre noi atribuie usor statutul de prieten, altii mai greu sau numai dupa ce au testat indelung pretendentul la titlu, iar pentru altii acest cuvant nu exista. Cand s-a pierdut un concept atat de simplu si pur, atat de natural? Oare cand ne-au crescut pretentiile?
     Inainte sa te intrebi cati prieteni adevarati ai, intreba-te daca exista cineva care sa te considere a fi cel mai bun prieten al sau. Esti un om atat de important pentru cineva? Pentru a gasi un prieten adevarat trebuie intai sa fii tu insati un prieten, sa fii sincer, respectuos, sa nu te temi sa-ti deschizi inima, sa iti oferi sprijinul neconditionat si dragostea fara sa te temi ca vei fi tradat. “Este mai rusinos sa nu ai incredere intr-un  prieten decat sa fi inselat de el”, spunea Arthur Schopenhauer.
Si nu va temeti pentru ca prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta.

NOTA: Materialul a fost redactat in cadrul concursului ”Jurnalistii Olimpici”, editia a II-a, 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu